Ipostazele femeii în publicitatea românească

Publicat pe Publicat în Blog, Marketing Online

Ca în fiecare an, pe 8 Martie sărbătorim feminitatea. Şi cum altfel să o sărbătorim noi dacă nu prin a trece în revistă principalele ipostaze ale femeilor în publicitate, şi ne referim acum strict la ce se întâmplă pe piaţa românească, pentru că la noi lucrurile sunt puţin diferite de ceea ce se întâmplă pe piaţa Occidentală. De altfel, acest lucru nu trebuie să ne mire pentru că publicitatea este unul dintre domeniile care se raportează direct la cultura, tradiţiile şi caracteristicile specifice fiecărei ţări.

Când vorbim despre publicitatea românească, rolul femeii pare a fi delimitat în mare parte la 3 roluri: gospodina, mămica şi femeia fatală. Nu susţinem că acestea sunt singurele variante, însă sunt cele mai des întâlnite. Dar haideţi să începem cu începutul.

Un lucru interesant pe care îl remarcăm la reclamele româneşti din perioada anilor 1930-1950 este faptul că, spre deosebire de alte ţări, în România femeile prezentate în reclame asumau mai degrabă rolul de femeie fatală decât acela de gospodină. De altfel, este ceva deosebit faptul că unul dintre personajele folosit în reclame a fost chiar regina Maria pentru crema Pond’s. Agenţia J.W. Thompson a fost una dintre primele din lume care a profitat de popularitatea unei personalităţi marcante pentru face reclamă la un produs, şi nu doar că era o personalitate, dar era şi femeie. Totuşi, să nu uităm că aceste lucuri se petreceau în 1937 şi acest lucru spune multe despre cum se făcea publicitate la noi în ţară atunci.

Lucrurile au început să se schimbe odată cu instaurarea comunismului. Dacă în plan internaţional, femeile îşi făceau auzită vocea tot mai des (în afară de domiciliul conjugal, desigur) şi au reuşit să câştige dreptul de a fi considerate egale cu bărbaţii cel puţin la nivel formal, la noi în ţară femeia trebuia să muncească cot la cot cu bărbaţii în fabrici, dar să fie şi o gospodină desăvârşită. Se punea accentul mai ales pe produsele „revoluţionare” cum ar fi conservele sau semipreparatele pentru ca femeia „modernă”, ocupată cu serviciul să câştige timp. Despre creativitatea reclamelor nu se pot spune prea multe pentru că nu exista concurenţă. Oricum se făcea reclamă numai produselor româneşti, aşa că mica publicitate din ziare a cunoscut un avânt neobişnuit pentru că era singura modalitate prin care oamenii mai puteau afla despre existenţa produselor străine pe piaţa românească.

Începând cu 1990, apar primele agenţii de publicitate de la noi din ţară care au început să se specializeze exclusiv pentru producţia media. Cam în acea perioadă au început să se concretizeze rolurile femeilor în publicitate despre care am vorbit mai sus, roluri care şi după 20 de ani au rămas de actualitate. Deşi femeile sunt mai prezente în reclame decât bărbaţii, ele sunt distribuite mai ales în roluri bine definite. Gospodinele stresate sunt cele care fac reclamă detergenţilor, produselor de curăţenie şi alimentelor şi se pune în general accentul pe faptul că ele îşi doresc tot ce este mai bun pentru familia lor.

Cam în această categorie s-ar putea încadra şi „mămica”. Ea este femeia preocupată de hrana sănătoasă, de medicamente sau de suplimentele alimentare şi totul spre binele copiilor. Este cel mai mare clişeu pe piaţa românească să se apeleze la o mamă şi la unul sau mai mulţi copii drăgălaşi şi gata, avem frumos ambalată reclama.

Ultima categorie ar fi „femeia fatală”, cea care face ca toate capetele să se întoarcă după ea. O găsim mai ales în reclamele pentru produse cosmetice, însă deosebirea marcantă este faptul că femeia nu adoptă acest rol pentru a se simţi ea bine în pielea ei, aşa cum se întâmpla în perioada interbelică, ci încearcă să atragă atenţia bărbaţilor (în majoritatea cazurilor).

Dacă percepţia asupra femeilor se va schimba în publicitatea online românească, acest lucru depinde şi de evoluţia pe plan internaţional a percepţiei asupra femeii nu numai în publicitate, ci în mass-media în general, însă aceasta este un cu totul alt subiect, pe marginea căruia s-ar putea discuta la infinit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *